Vointa de putere, Frica, Manipularea, Raul, Binele acceptat, binele tuturor.”In mod mai general, trasaturile psihologice fundamentale unei multimi sunt influentatbilitatea caracterului ei, caracterul absolut al judecatilor, rapiditatea contagiunilor care o strabat, slabirea sau pierderea spiritului critic, diminuarea sau disparitia simtului de raspundere personala, subestimarea fortei adversarului, aptitudinea de a trece brusc de la groaza la entuziasm si de la aclamatii la amenintari cu moartea.”
“Mi-e frica, lumea e reprezentarea mea.” Asa isi incepea Arthur Schopenhauer lucrarea fundamentala “Lumea ca vointa si reprezentare”. Sunt un om de teatru, sau, mai degraba, un om care a ales sa isi reprezinte lumea prin tetru. Numele meu este Marcel Top, sunt autorul catorva spectacole care au iesit dinlauntrul meu.
Puteam sa scriu, in loc sa reprezint, puteam sa pictez, puteam sa cant, puteam sa cersesc sau puteam sa poruncesc lumii din care fac parte.Teatrul este oglinda lumii-Shakespeare. Teatrul este oglinda care intriga.Motivatia mea, atunci cand am ales teatrul a fost si este scandalul. Teatrul este singurul mod in care teroarea se poate exprima estetic. Lumea este in punctul in care are nevoie de “terorism cultural”.Fiecare spectacol trebuie sa fie un atantat la constiinta. Iar actorii si regizorii trebuie sa aiba un fanatism de kamikaze. Azi noapte am intrat intr-un club, i-am spus celui caruia trebuia sa-i platesc biletul de la intrare ca nu am bani. Raspunsul frust pe care mi l-a dat a fost,”daca nu ai ban. mai bine du-te acasa”.Dar am ales sa ma revolt in fata acestui raspuns frust si l-am bagat pe cel care decidea intrarea mea undeva. Individul s-a mirat in primul rand de indrazneala mea si apoi, in al doilea rand, mi-a permis sa intru. Cred ca am facut ceva gresit, dar am reusit sa intru, am opus unei forme de autoritate o alta forma de autoritate.
Vointa de putere, domnule Penciulescu, asa cum o traduc eu nu este altceva decat vointa de libertate. Toti cei care au pacatuit dorindu-si puterea nu au pacatuit decat intr-un singur mod, dorinsu-si libertatea. Unii au ajuns la forme extreme, [pana la forme de tipul celor exercitate de Caligula”. “Oomorul, crima, expresia sublima a libertatii absolute, fenomen despre care a vorbit foarte bine de altfel si “divinul Marchiz de Sade”.
Toti oamenii care vin sa vada un spectacol de teatru, un film, o expozitie, un concert nu isi doresc altceva decat sa vada reprezentarile puterii, o forma de guerilla in fata societatii de consum, miscari de revolta estetica pe care din pacate ei insisi nu le pot exprima. Teatrul, arta in general, a devenit o forma de revolta, o expresie a puterii pasive care se opune don quijotesc puterii politice.
Ceea ce m-a intrigat intotdeauna a fost dilema urmatoare: in ce masura teatrul mai poate insemna ceva dincolo de divertisment, de entertainement?
In ce masura povestea, sensul teatrului mai poate avea un scop, mai poate “starni constiintele”, dincolo de delectare, dicolo de amuzament sau fapt divers.Raspunsul pe care mi l-am dat a fost atunci cand am formulat sau mai degraba atunci cand am descoperit ca teatrul nu este altceva decat un spatiu al libertatii si al sinceritatii.Ca de fapt atunci cand traiesti in realitate, puterea si dorinta de putere, de manipulare te obliga sa joci mai mult teatru decat atunci cand te duci la teatru. Atunci cand le-am spus actorilor mei ca nu ma intereseaza teatrul, ca vreau sa elimin din vocabularul nostru expresia “repetitie”, atat de specifica sistemului din care facem parte, sistem care impune repetitia ca “modus vivendi” atunci cand am ales sa ne intalnim nu sa ne repetam.
“Teatrul” peiorativ, este ceva care apartine lumii, arta teatrului este de fapt arta de a te intalni, arta de a comunica, de a lepada mastile, teatrul este ceea ce este impotriva “tehnicilor teatrului”.
Teatrul este spatiul libertatii, spatiul care scapa Puterii, Sistemului, iata de ce, din punctul meu de vedere este inca dorit, frecventat. Iata motivatia mea, dincolo de participarea la acest atelier, motivatia pentru care am ales arta reprezentarii, motivatia pentru care am ales sa fiu sincer si liber impreuna cu ceilalti.
De-asta nu mi-e frica, pentru ca lumea este reprezentarea mea. |
