Skip navigation

„Un fapt  e definitiv hotarat ,atat cat voi lucra ca regizor ,voi cauta drumuri nebatatorite, chiar daca risc sa pierd din lauri”
Gyorgy Harag, regizor
           Tânărul regizor Marcel Țop este un nume care contează în teatrul contemporan românesc. În primul rând, prin talent, apoi, prin diversitatea mijloacelor și temelor abordate. Când șocant și virulent, ca în „Natural Born Fuckers”, „God” sau „Edmond”, când languros, decadent și voluptuos, ca în „Valmont”, când cinic, ironic și baroc, ca în „Deformații”, Marcel Țop nu se repetă niciodată. Cel puțin pînă acum.Tânărul regizor a fost acum invitat să monteze la Teatrul Alekton-Imeras din Atena. Și nu orice, ci „Hamlet”. Crema dramaturgiei universale. Premiera va avea loc pe 30 noiembrie.

Povestea desfășurată în ambianță „consumerist-fantastică”, are loc, în viziunea regizorului român, într-o lume care își ascunde „putreziciunea” sub o strălucire de zăpadă. Înainte de momentul întâlnirii cu duhul tatălui, de fapt, cu „adevărul dezgropat”, Hamlet apare ca un prinț spilcuit, sceptic și cool. După apariția fantomei, va renunța, treptat, la tot pentru a deveni un „inițiat care se tăvălește în cenușa tatălui său, suferind de durerea lumii, de lipsa adevărurilor, de lipsa unei logici fundamentale, de bun-simț, în Danemarca lui, care e și a noastră, cea mai aprigă și pestilențială dintre dureri, durerea fără antidot ce, paradoxal, provoacă dependență. Hamlet suferă de durerea lucidității, a conștiinței că lumea în care trăiești și din care faci parte este iremediabil bolnavă. Cel care suferă de ea vrea imposibilul: să afle cauza și efectul acestei boli și să o vindece. Fără acest gen de nebunie exemplară, urmată de câțiva de-a lungul timpului, probabil am fi trăit într-o lume populată în exclusivitate de minciună și iluzii ieftine în care ne-am fi canibalizat reciproc precum maimuțele” (Marcel Țop).

Astfel că moartea tatălui nu este, pentru Hamlet, altceva decât o provocare majoră care declanșează scandalul existențial ca o explozie în lanț. În urma sa, el va deveni un kamikadze care sacrifică tot pentru o noțiune abstractă, Adevărul, pe care „până în final nici măcar nu îl amușină. Mai trist, mai tragic și ridicol e că își dă seama de asta”, în viziunea regizorului.

Creatorul român al spectacolului percepe textul lui Shakespeare ca pe o „tragicomedie a lucidității profunde, care ucide pentru că atacă umanul în esența lui, Iluzia, Odihna, Somnul și ne arată ce se întâmplă cu cei ce vor să destrame aceste convenții care salvează probabil omul de la sinucidere”.

Pe Claudius Marcel Țop îl construiește ca „un satir pragmatic, prototipul politicianului de succes, bon-viveur, monden, decrepit, libidinos, omul cu bani, lipsit de scrupule, care consideră fratricidul ceva firesc atât timp cât servește intereselor partidului, într-un cuvânt, ceea ce numim noi azi, unii cu scârbă, alții cu invidie, un om de succes”. Partenera sa, Gertrude, arată ca o femeie prin excelență transparentă, de o inocență decrepită, o Marilyn Monroe bătrână care nu realizează că a îmbătrânit. „Ea nu știe că Marylin Monroe-urilor le stă bine sinuciderea, nu bătrânețea”. Vicleanul Polonius va fi un contabil, o mașină de încasat și la propriu și la figurat, care încasează și o încasează, o casă de marcat ambulantă, o bancă de economii și date pe două picioare, dar și un mare lingău. Cât despre Horatio, acesta „nu este nici pe departe un holtei chelios, inexpresiv și mediocru cu rol de conductor, așa cum l-au prezentat numeroase montări”. În viziunea regizorului, Horatio e mai degrabă un tânăr de douăzeci de ani, frumos, inteligent, strălucitor, un Hamlet liniștit, aproape de Scipio din „Caligula” lui Camus. În șirul personajelor urmează Rosencrantz și Guildenstern, proști, indiscreți, turnători, dar adorabili.

Confruntat cu toată această galerie, Hamlet, șoarecele de bibliotecă, devine un șobolan feroce, care caută cărți și dezgroapă cadavre în gunoaiele unui Elsinore consumist.

Preluat din revista Cultura

Publicat de Cristina Rusiecki
Anunțuri

3 Comments

  1. DOMNUL SA VA AJUTE ! VUREZ MULT SUCCES IN VIAT

    SUNT DRAMATURGUL STEFAN DUMITRESCU, UNUL DINTRE PUTII SCRIITORI ROMANI, PROPUSI PENTRU PREMIUL NOBEL…EXISTA SCRISA OPERA CARE SA ADUCA ACEST PREMIU IN TARA..
    AS DORI SA AVETI GENEROZITATEA DE A-MI CITI CATEVA PIESE DE TEATRU, POATE CA DRAMATURGUL STEFAN DUMITRESCU VA IMPRESIONEAZA SI IL MONTATI, AJUATANDU-L SA ADUCA PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURA IN TARA !

    VA MULTUMESC

    ASTEPT RASPUNSUL DUMNEAVOASTRA LA ADRESA DE E-MAIL :stefandumitrescu@yahoo.com

  2. Imi plac spectacolele dvs dle Marcel..pentru ca sunteti imprevizibil si surprinzator de fiecare data.Spectacolul meu favorit dintre cele facute de dvs este fara indoiala Amadeus de la Opera Nationala.Am fost de trei ori la el si mi-am dus si prietenii.Au fost cu totii impresionati de energia care o emana mizanscena si de felul in care erau condusi actorii si muzicieni.Daca ar fi sa rezum in cateva cuvinte acestea ar fi : energie, forta si emotie acestea sunt trasaturile dvs principale in ceea ce faceti.

    • Ghita, https://www.facebook.com/profile.php?id=100004811895295&sk=about
    • Posted Decembrie 26, 2014 at 10:52 am
    • Permalink
    • Răspunde

    Sarbatori Fericite


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: